Surorile EAM

Au fost fondate cele dintâi, în Madrid, în Noapte Crăciunului a anului 1930. De la început, împreună cu Maica Speranţa, au trăit intens caritatea având misiunea aceea de “a cunoaşte Iubirea Milostivă şi de a o face cunoscut” mai mult prin fapte decât prin cuvinte.

Această “ramură” o constituie surorile EAM care dau mărturie publică despre consacrarea vieţii lor, trăind exigenţa sfaturilor evanghelice, viaţa fraternă în comunitate şi în misiune, purtând un semn exterior (îmbrăcămintea sau alte semne distinctive). Ambientele în care şi-au desfăşurat activităţile au fost acele unde cei mai nevoiaşi aveau nevoie, cu spirit de sacrificiu şi renunţare la sine.

Conduse de Maica Speranţa au deschis comunităţi unde au primit pe cei nevoiaşi: colegii caracterizate de spiritul familiar, case pentru emigranţi şi pelerini,cămine pentru cei infirmi, şcoli, ateliere pentru pregătirea profesională a tinerilor; reşedinţe pentru bătrâni; au oferit asistenţă la domiciliu celor bolnavi; au colaborat cu spitalele; au construit cantine pentru cei săraci, în seminarii şi casele clerului… Toate acestea pentru că Maica Speranţa era convinsă că «cei săraci erau interesul lui Isus şi că El a creat Slujitoarele sale pentru a fi îngrijitoare a acestora, mame şi slujitoare, şi trebuie să încercăm din toate puterile a fi ceea ce Isus doreşte».

Ba mai mult EAM, sensibile faţă de orice formă de sărăcie, vor fi surorile şi mamele oricăror nevoiaşi, semn vizibil a duioşiei “Bunului Isus”, pentru ca fiecare om să descopere şi să trăiască demnitatea sa de fiu a lui Dumnezeu. Isus a venit să anunţe celor săraci Împărăţia lui Dumnezeu.