EAM pentru activităţile temporare

Au fost fondate la Fermo pe 11 februarie 1957, zi în care primele surori din această “ramură” emiteau primele voturi.

Chemate să se insereze în societate, pentru a anunţa Iubirea Milostivă cu mărturia vieţii de credinţă. Se deosebesc prin felul în care sunt chemate a da mărturie: “fără nici-un semn extern de consacrare” în acele ambiente unde-şi desfăşoară activităţile, de preferinţă “structurile şi activităţile temporare, animându-le creştineşte, din interior, prin trăirea lor evanghelică”.

Inserările lor în activităţile temporare sunt, aparent, personale, asemenea oricărui laic sau membru a vreunui Institut secular. Implicit, misiunea o primesc de la Congregaţie iar relaţia lor cu realitatea temporară apare individuală şi directă.

La fel ca toate persoanele consacrate trebuie să trăiască în comunitate, iar acest lucru le va ajuta în trăirea vocaţiei lor, a propriei sfinţenii, după cum spunea Maica Speranţa.

Modelul acestor persoane este viaţa ascunsă a lui Isus la Nazaret, acei ani în care El a trăit în mijlocul lumii la fel ca oricare altul muncind ca şi ceilalţi oameni, alături de alte persoane, fără a revela identitatea lui adevărată, chiar dacă lăsa să se înţeleagă prezenţa harului într-un mod aparte. Şi Maria le este model, cu felul ei de a păstra ascuns în inima ei secretul chemării sale, aceea de a fi Maica lui Dumnezeu; cu siguranţă, cine intra în contact cu ea putea înţelege că Dumnezeu există şi că este bun.

Idealul pe care ele îl urmăresc este acela de a duce cu ele harul şi transparenţa lui Dumnezeu, în toate acele ambiente pe care ele le frecventează; evanghelia “proclamată prin însăşi viaţa lor”.