Sanctuarul răstignitului

Este un edificiu simplu şi modern, în formă de cruce şi cu plafonul în ascendenţă din lemn de calitate. Proiectat de către arhitectul spaniol Julio Lafuente, a fost construit în 1955 şi în 1959 a fost înălţat la gradul de Sanctuar.

Se cheamă  “Sanctuarul răstignitului” pentru că pe peretele frontal, îmbrăcată în lemn tropical, atârnă un răstignit original despre care Maica Speranţa scria în jurnalul ei: “Isus mi-a dat de înţeles dorinţa lui mare de a făuri o imagine a Iubirii sale Milostive şi simbolurile care trebuie s-o însoţească”.

Sculptorul spaniol Cullot Valera, în 1930, primeşte sarcina de a sculpta un răstignit unde sa se evidenţieze nu atât turmentarea ci iubirea lui Isus de pe cruce unde a murit pentru expierea păcatelor noastre. Imaginea trebuia să trezească în cei care-l priveau expresia Centurionului roman: “Acest om era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu“.

Isus răstignit ne aminteşte de sacrificiul său de pe muntele Calvar. Ostia albă din spatele crucii ne aminteşte de reînnoirea zilnică a acelui sacrificiu pe altarele noastre la Sfânta Liturghie.

Crucea este aşezată pe un glob pământesc care reprezintă lumea. Pe ea mai este aşezată o coroană regală cu o carte deschisă: este Evanghelia deschisă la cuvintele: “Iubiţi-vă unii pe alţii precum eu v-am iubit pe voi”. Pe pernuţa pe care este aşezată coroana este scris: “Eşti, oh Cristoase, Regele măririi”. Isus, Iubirea Milostivă, vrea să domnească cu iubirea peste lumea întreagă.

Caracteristică este expresia feţii care transmite o mare linişte, chiar şi acum în suferinţă şi durere. Îl reprezintă pe Isus pe când mai este încă viu, cu privirea îndreptată spre cer, adresându-se Tatălui: “Tată, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac“.

Pe piept este desenată o inimă roşie pe care este scris: “Charitas“. Cât de mare trebuie să fie iubirea lui dacă este atât de mulţumit când suferă atât de mult! Prin suferinţa lui ne dovedeşte marea-i iubire.