Cripta

Sub Bazilică îşi are locul Cripta. O atmosferă de linişte domneşte în această biserică inferioară, ascunsă pe jumătate în pământ, unită prin arhitectură de biserica superioară de la care primeşte lumină şi de care se leagă printr-o scară elicoidală, cu pereţii acoperiţi în cărămidă, ce face să se asemene cu un coş de răchită.

Cripta este dedicată Mariei Mijlocitoare; un mozaic deasupra altarului, opera pictorului Villalta, reprezintă coborârea Duhului Sfânt asupra Mariei şi a apostolilor reuniţi în Cenaclu.

“Maria este şi cea care, în mod deosebit şi excepţional – ca nimeni altul – a experimentat milostivirea şi în acelaşi timp, tot în mod excepţional, a făcut posibilă, prin jertfa inimii, propria-i participare la revelarea milostivirii divine” (Dives in misericordia nr. 9).

În spatele altarului este situat mormântul Maicii Speranţa, simplu, original, ca un bob de grâu ce despică pământul şi anunţă o nouă recoltă, Biserica reînnoită de Iubirea Milostivă, cărei reînnoiri Maica Speranţa îi este martor.

La stânga mormântului ei, într-o capelă, şi-a găsit locul o imagine a Sfintei Fecioare, Virgen de la Fuensanta, patroana Murciei (Spania), regiunea natală a Maicii Speranţa.

Într-o zonă mai elevată, la intrarea în Criptă, sunt aşezate câteva scaune de spovadă. Bunul Isus îl primeşte pe păcătosul convertit şi îl îmbrăţişează cu iubirea lui milostivă.