Bazilica

În 1962 arhitectul spaniol Julio Lafuente a fost însărcinat cu construirea unei biserici în stil modern şi tradiţional în acelaşi timp, care să fie un adevărat imn a Iubirii Milostive a lui Dumnezeu. După trei ani de muncă, Templul a fost consacrat şi inaugurat de către Episcopul de Todi şi Cardinalul Ottaviani, în prezenţa a 60 de episcopi din diferite ţări şi numeroşi pelerini.

La intrare o placă de ciment, grotescă şi joasă, îl obligă pe peregrin să mediteze asupra limitelor şi fragilitatea naturii umane.

Interiorul este amplu, deschis, luminos, dând de înţeles măreţia iubirii şi milostivirii lui Dumnezeu.

Lumina este unul dintre elementele fundamentale a acestui edificiu, ca şi cum ar fi materialul cel mai valoros. Pătrunde nu prin ferestre ci din multe şi variate surse şi direcţii: prin cilindrele din faţadă, prin crăpătura în formă de cruce din acoperiş, prin conul cupolei, prin portiţele de lumină din cilindri de beton şi cărămidă, prin ferestrele dintre aceşti cilindri.

În centru, pe podeaua roşie, se evidenţiază altarul din marmură albă, amvonul şi tabernacolul; toate sunt îmbrăţişate de coroana enormă din cupru, evidenţiind partea cea mai sacră a templului.

Pentru a cânta faptele minunate ale Iubirii Milostive, în spatele altarului, la dreapta, o minunatăorgă construită de firma Tamburini, căreia i se adaugă trompete din diferite metale.

Bazilica este originală şi pentru pereţii ei; aceştia sunt cilindri enormi, goi pe dinăuntru, iar în interioarele lor găsim diferitecapele.

Alături de tabernacol este capela dedicată Sfintei Tereza a Pruncului Isus, apostol a Iubirii Milostive a lui Dumnezeu. I-a apărut Maicii Speranţa pe când aceasta era doar o copilă şi i-a spus: “Vin din partea Bunului Isus să-ţi spun că tu va trebui să continui ceea ce eu am început…”

În capela următoare, orientaţi spre ieşire, găsim tabloul original a Mariei Mijlocitoare, cu crinul deasupra pieptului iar din crin răsare ostia care simbolizează Euharistia. Cu braţele deschise, implorând milostivirea de la Fiul său, prin atitudinea ei maternă, înălţată la cer, continuă să obţină pentru noi viaţă veşnică. Este lucrarea pictorului Elis Romagnoli.

Imaginea Pruncului Isus din capela următoare ne aminteşte cum că Isus, mai întâi prin Întruparea lui ne-a dat mărturie despre Iubirea sa Milostivă, luând asupra lui natura noastră umană.

Ultima capelă de pe partea dreaptă este dedicată sufletelor din purgator. Forma pietrei din altar ne aminteşte de acea milostivire care a voit învierea trupurilor noastre la sfârşitul timpurilor, în virtutea Învierii lui Isus, singurul care ar fi putut distruge moartea.

Pe partea stângă, înaintând spre altar, găsim un lift care leagă Cripta cu Bazilica.

În capela următoare o serie de tablouri prezintă evenimentele cele mai importante din viaţa lui Isus. Aşezarea lor în formă de cruce atrage atenţia noastră asupra faptului că totul în viaţa lui Isus a fost orientat spre Cruce, prin care s-a sacrificat pentru noi, semn a iubirii sale. Sunt opera pictorului spaniol Mariano Villalta şi tot a lui este răstignitul din vitraliu de la intrarea în Bazilică.

În cilindrul următor găsim câteva scaune de spovadă aşezate în formă circulară. De sus atârnă o enormă cruce din lemn. Acestea ne amintesc că în Sacramentul Spovezii fiecare dintre noi putem experimenta cum că milostivirea lui Dumnezeu este mai puternică decât păcatul.

Pe peretele capelei următoare întâlnim patru tablouri, opera pictorului Longaretti, care-l reprezintă pe Isus cel Milostiv compătimind pe cei ce suferă. Învie pe fiul văduvei din Naim şi pe fiica lui Iair; vindecă pe leproşi şi paralizaţi. Numai Evanghelia ne poate vorbi despre milostivirea lui Isus pe parcursul vieţii sale… “trecea făptuind binele şi vindecând orice boală”.

Fecioara Maria, onorată în Spania ca Virgen del Pilar este reprezentată şi aici în penultima dintre capele. Aminteşte apariţia Fecioarei Apostolului Iacob, descurajat în activităţile sale misionare. Dumnezeu s-a folosit de Fecioara Maria , instrument privilegiat, pentru a-i conduce pe oameni pe drumul mântuirii.

În ultima capelă găsim un tapet a-l artistul spaniol Vaquero Turcios care-i reprezintă pe Sfinţii Petru şi Paul. Imaginea celor doi apostoli, precum două coloane, ne ajută să vedem acţiunea milostivirii lui Dumnezeu care-i transformă pe oameni din păcătoşi în sfinţi de o excepţională măreţie spirituală.

Biserica a obţinut titlul de Bazilică în amintirea vizitei pe care Ioan Paul II a făcut-o la Collevalenza pe 21 Noiembrie 1981. Pentru acea dată, sărbătoarea lui Cristos Rege, Papa alege acest sanctuar pentru a reconfirma mesajul transmis prin enciclica “Dives in misericordia“, la prima aniversare de la publicarea acesteia.