Puţul şi piscinele

În piaţă, în partea stângă a Bazilicii, găsim un puţ, săpat acolo din voinţa lui Dumnezeu, manifestată prin Maica Speranţa care a indicat precis locul unde trebuia săpat. Lucrările s-au încheiat la sfârşitul anului 1960. Are 122 de metri adâncime, iar din apa care izvorăşte se alimentează astăzi piscinele construite acolo pentru scăldarea infirmilor. Pelerinii pot lua apă de la robinetele adiacente edificiului.

În Sfânta Scriptură apa a simbolizat acţiunea harului lui Dumnezeu; curăţă, purifică, însănătoşeşte… Între Sanctuar şi apa piscinelor se dă o relaţie foarte strânsă. La intrarea în piscine citim o invitaţie a Maicii Speranţa: “Foloseşte-te de această apă cu credinţă şi iubire, convins că-ţi va folosi pentru răcorirea trupului şi vindecarea sufletului”.

Tot la intrare, alături de un răstignit sculptat în marmură, putem citi o rugăciune a Maicii Speranţa: “Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat o inimă pentru a iubi şi un trup pentru a suferi“.

Deasupra unei coloane, la intrarea în piaţa, este situată o statuie a Mariei Mijlocitoare, cu braţele deschise pentru a cere pentru noi harul de a înţelege valoarea suferinţei.

În interiorul piscinelor îşi au locul patru mozaice a pictorului Cupelloni, care ni-l indică pe Isus în timp ce înfăptuie minuni folosindu-se de apă.

Un edificiu sobru şi liniar, împărţit în două părţi identice (o parte pentru femei iar alta pentru bărbaţi) sunt piscinele destinate imersiunii în apa Sanctuarului. De când a fost obţinută aprobarea eclesiastică pentru folosirea lor, de câteva ori pe săptămână se celebrează Liturgia apelor, o formă de Liturghie penitenţială, care precedă imersiunea în apa din piscine.