Testamentul spiritual a Maicii Speranţa
-Totul din iubire-
În numele Tatălui, al Fiului şi a Duhului Sfânt, scriu pentru prea iubiţii mei fii şi preaiubitele mele fiice acest testament.
Preasfintei Fecioare Maria încredinţez pe toţi fiii şi fiicele mele şi cele două Congregaţii, precum şi tuturor celor nevoiaşi care sunt oaspeţi în casele lor.
Vreau să las fiilor şi fiicelor mele preţioasa moştenire pe care, în mod gratuit, fără a ave vre-un merit, am primit-o de la Bunul Isus.
Aceste bunuri sunt:
O credinţă vie în Veşnicul Tată, în Fiul său Divin, în Duhul Sfânt, în Sfânta Evanghelie, în Sfânta Euharistie, în triumful Învierii şi Gloria Bunului Isus şi în tot ceea ce învaţă Sfânta noastră Mamă, Biserica Catolică Apostolică, Romană.
O speranţă fermă, o caritate arzătoare, o iubire puternică pentru Bunul Isus şi Constituţiile pe care El mi le-a dictat şi pe care le-a scris cu multă credinţă şi mare încredere această sărmană creatură, pentru ca preaiubiţii mei fii şi preaiubitele mele fiice să fie bogaţi în viaţa veşnică căci, împlinindu-le după cum găsesc scris, ele vor fi capitalul care îi vor îmbogăţi în Patria Veşnică, avertizându-i că Bunul Isus va fi judecător pentru toţi acei fii şi acele fiice care, citind aceste Constituţii fără dragoste şi respect, renunţă în a împlini ceea ce în ele găsesc scris sau îşi vor permite să le modifice în ceea ce priveşte spiritul şi idealul pe care aceste Sfinte Constituţii îl prezintă.
Doresc ca toţi fiii şi fiicele mele să fie foarte săraci în bunuri materiale şi foarte bogaţi în virtuţi, mai ales virtuţile cardinale, precum: Prudenţa, Dreptatea, Tăria şi Cumpătarea, virtuţi care reprezintă patima şi moartea Învăţătorului nostru, virtuţi care trebuie să strălucească în Fiul şi în Slujitoarea Iubirii Milostive, alături de virtutea credinţei, iubirii şi nădejdii.
Sfaturile pe care le dau fiilor şi fiicelor mele sunt:
Fiţi umili, iubiţi-vă unii pe alţii, îndepărtaţi de la voi prejudecăţile, nu aspiraţi la funcţii înalte, lăsaţi-vă conduşi de cei pe care trebuie să-i ascultaţi, precum copiii; nu discutaţi propunerile superiorilor voştri, nu vă mâniaţi, nu vă interesaţi de ceea ce nu vă priveşte. Fiţi caritativi şi iubiţi rugăciunea căci este mijlocul cel mai rapid pentru a obţine harurile şi mărirea. Umblaţi pe calea strâmtă a mortificărilor; lucraţi cu voi înşivă pentru a vă desprinde de voi înşivă; veţi reuşi dacă veţi ajunge să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu, iubirea lui, şi în acelaşi timp nimicnicia şi mizeria voastră. Înfăptuiţi binele şi în toate împliniţi voinţa lui Dumnezeu. Căutaţi mereu preamărirea lui şi niciodată pe voi înşivă.
Atenţie, fiii mei, fugiţi de avariţie; nu vă afecţionaţi lucrurilor pământeşti, căci Fiul şi Slujitoarea Iubirii Milostive trebuie să se intereseze de caritate, de lucrările lui Dumnezeu, de ceea ce este spiritual; veţi reuşi dacă inima voastră va fi în Isus.
Fiţi atenţi să nu vă împotmoliţi în activităţi care sunt legate de vocaţia voastră, nici a condiţiei voastre; nu vă ocupaţi de afaceri mondene care sunt contrarii vocaţiei voastre, nici în numele carităţii sau a prudenţei.
Rugămintea pe care o fac Bunului Isus în clipa când trupul meu va muri şi sufletul va trăi, din iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu. Îi cer Bunului Isus să fie El împreună cu gloria lui Dumnezeu intenţia care să conducă toate faptele fiilor şi fiicelor mele. El să fie Avocatul lor şi a respectivelor Congregaţii; să-i apere împotriva duşmanilor repetând mereu în favoarea lor: «Tată, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac!».
Fă, Isuse, că în ceasul morţii toţi fiii şi fiicele mele, plini de iubire şi credinţă, să poată spune ceea ce eu îţi spun în aceste momente, sperând în caritatea, iubirea şi milostivirea ta: «Părintele meu, în mâinile tale încredinţez sufletul meu».