Fiii Iubirii Milostive şi Sanctuarul

Pe 24 februarie 1951 scrie în jurnalul ei: “Bunul Isus mi-a spus… că a ajuns momentul naşterii Congregaţiei Fiilor Iubirii sale Milostive iar primul între ei va fi Alfredo di Penta“. Frica îl năpădeşte pe tânărul Alfredo care acceptă totuşi voinţa lui Dumnezeu. Era destul de înaintat în etate când a trebuit să se adapteze cerinţelor şi să înceapă formarea în seminarul din Viterbo. Câţiva ani mai târziu, la Collevalenza Alfredo celebrează prima Sfântă Liturghie.

Pe 15 august 1951 în capela casei Slujitoarelor Iubirii Milostive din Roma, depun voturile primii trei Fii a Iubirii Milostive. Trei zile mai târziu, pe 18 august, împreună cu ei şi câteva surori se stabilesc la Collevalenza, un sătuc din Umbria, Italia.

Bagajul este acelaşi: multă credinţă, mari iluzii şi firma dispoziţie de a împlini voinţa lui Dumnezeu, oricare ar fi şi oriunde. Oare de câte ori l-a întrebat pe Isus: De ce m-ai adus aici? Astăzi ştim de ce.

Era un sătuc cu mai puţin de 1000 de locuitori, majoritatea locuind în case împrăştiate, renumit pentru o pădurice unde se vânau mai ales păsări. Laţurile pe care le foloseau pentru vânarea păsărilor le numeau “roccolo”. Aici Isus i-a dat prima explicaţie: “Speranţa, vom transforma acest “roccolo” într-un loc unde vom capta inimile oamenilor. Vor veni în grupuri, mai mulţi decât păsările care vin acum în această pădure. Aici vor învăţa să mă cunoască mai bine”.