BEATA MADRE ESPERANZA
“O viață dăruită în slujirea Domnului, preoților şi la cei mai nevoiaşi”
“O viață dăruită în slujirea Domnului, preoților şi la cei mai nevoiaşi”
Maica Speranța a lui Isus Alhama Valera s-a născut la Santomera (Murcia-Spania) pe 30 septembrie 1893.
A consacrat şi a dăruit toată viața Domnuluişi a misiunii de a-l face cunoscut, la toate persoanele, ca un Tată şi o gingaşă Mamă.
În Ajunul Crăciunului din 1930 a întemeiat în Madrid, ceea ce se va converti în Congregația Slujitoarele Iubirii Milostive. în 1936 s-a mutat la Roma, unde a ajutat şi a asistit feriții din cel de a-l Doilea Război Mondial. Mai târziu, în 1951, la Roma întemeiază ramul masculin de la congragație, Fii Iubirii Milostive.
După o viață dăruită în slujba Domnului, a preoților şi a celor mai nevoiaşi, muoare la Collevalenza (Italia) pe 8 februarie 1983.
Pe 31 mai 2014 a fost Beatificată în Sanctuarul Iubirii Milostive din Collevalenza.
Parfumul îmbătător a florilor de portocal în “grădina murciană” a încărcat poate aerul în acea zi de 30 septembrie 1893, zi în care s-a născut Josefa Alhama Valera.
Încă din floarea tinereţii creşte în ea dorinţa de a se dedica întru totul prietenului său Isus şi celor săraci pe care îi înţelegea atât de bine. Dorind să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu se apropie de acele locuri unde oamenii sufereau mai mult, dar discernământul nu era deloc uşor. Iar fi plăcut să se îngrijească de bolnavi însă, la un spital, a rămas surprinsă de lipsa de interes a unei surori faţă de un muribund. Sora i-a răspuns lui Josefa: “Şi ţie ti se va împietri inima“. Iosefa, la rândul ei a răspuns: “Mai înainte de a mi se împietri inima prefer să plec“, şi a plecat.
Estos primeros años de su vida religiosa están marcados por una serie de pruebas y sufrimientos físicos y morales por medio de los cuales el Buen Jesús, como…
În noaptea de Crăciun a anului 1930, într-un mic edificiu din strada Velazquez, din Madrid, cu sprijinul economic a Contesei de Fuensalida şi asistenţa spirituală a Pr Esteban Ecay, Maica Speranţa a lui Isus poate emite voturile împreună cu alte surori care au urmat-o în formarea noii Congregaţii a Slujitoarelor Iubirii Milostive. Sărace precum Isus la Betleem, îşi pot permite numai supă de varză şi dorm la pământ având doar o plapumă veche… dar foarte mulţumite şi entuziasmate.
Activităţile lor se intensifică şi mai mult când în 1936 se declanşează războiul civil în Spania cu dramatice consecinţe. În această perioadă Maica Speranţa se deplasează la Roma, însoţită de către Pilar de Arratia, pentru a forma şi acolo, comunităţi care să se pună la dispoziţia celor săraci din periferia Romei, pe Via Casilina.
Pe 24 februarie 1951 scrie în jurnalul ei: “Bunul Isus mi-a spus… că a ajuns momentul naşterii Congregaţiei Fiilor Iubirii sale Milostive iar primul între ei va fi Alfredo di Penta“. Frica îl năpădeşte pe tânărul Alfredo care acceptă totuşi voinţa lui Dumnezeu. Era destul de înaintat în etate când a trebuit să se adapteze cerinţelor şi să înceapă formarea în seminarul din Viterbo. Câţiva ani mai târziu, la Collevalenza Alfredo celebrează prima Sfântă Liturghie.
Noua Congregaţie a Fiilor Iubirii Milostive va urmări uniunea cu clerul diecezan pentru ca, împreună cu aceştia, să fie disponibili a-i ajuta pe toţi cei nevoiaşi, cu inimă iubitoare şi milostivă. Se vor extinde în întreaga lume, alături de Slujitoarele Iubirii Milostive. În inima Maicii Speranţa aceste două Congregaţii formează o singură familie structurată în şase ramuri care să îmbrăţişeze toate acele ambiente unde se poate manifesta milostivirea Domnului. “Aceste două Congregaţii sunt una şi acelaşi lucru, cu un singur titular, caritatea fără limite şi fii ai aceleiaşi Mame” (Costumbres FAM, II, Cap 15).
Sculptat în lemn, expresie fidelă şi sinteză teologică a Iubirii Milostive este minunatul răstignit care se venerează în Sanctuarul din Collevalenza. Originea lui este învăluită în mister. Evreul pe care Maica Speranţa l-a prezentat ca model se asemăna foarte mult cu Isus. Coullaut Valera poate fi orgolios de lucrarea lui. Acest răstignit a rămas câţiva ani în capela colegiului din Larrondo în Bilbao. Acum este axul, inima şi centrul Sanctuarului din Collevalenza. El este Iubirea Milostivă.
Pe 22 Noiembrie 1981Papa Ioan Paul II, pentru prima oară după atentatul din 13 Mai, părăseşte Vaticanulşi ca un peregrin convalescent vine la Collevalenza pentru a mulţumi Iubirii Milostive. În acele circumstanţe afirma: “Sunt în vizită la acest sanctuar pentru că milostivirii lui Dumnezeu îi suntem datori pentru sănătatea noastră”.
Fizicul ei ceda din ce în ce mai mult şi mintea ei la fel. Prin ferestrele ochilor ei se putea observa cum că inima ei era încă înflăcărată. S-a văzut atunci cum că era şi continua să fie un extraordinar instrument de mijlocire a harului ce venea de la Dumnezeu. Peregrinii continuau să sosească la fel de mulţi, fără a se programa sau a fi chemaţi. Sperând, aşteptau cu răbdare
O Isuse al meu, mare-mi este durerea, văzând că din nefericire te-am jignit de atâtea ori. Însă tu, cu inimă de Tată, nu numai că m-ai iertat ci, prin cuvintele tale: “cereţi şi vi se va da”, mă încurajezi să-ţi cer ceea ce-mi este de trebuinţă. Plin de încredere alerg la Iubirea ta Milostivă.
Procesul canonizării ei este în plină desfăşurare. După primii ani în care s-au adunat evenimente care i-au marcat existenţa, scrisorile ei, scrierile ei şi mărturiile a numeroase persoane, s-au înmânat în Vatican, Institutului pentru cauzele beatificării. Pe 23 Aprilie 2002 Biserica, recunoscându-i trăirea eroică a virtuţilor, a declarat-o VENERABILĂ. Este primul pas ce o apropie de beatificare.
În numele Tatălui, al Fiului şi a Duhului Sfânt, scriu pentru prea iubiţii mei fii şi preaiubitele mele fiice acest testament.
În maestosul Sanctuar al Iubirii Milostive din Collevalenza, Todi (Italia), Prefectul de la Congregația pentru cauzele Sfinților, Cardinalul Angelo Amato, a prezidat ceremonia de beatificare a călugăriței spaniolă, Maica Speranța a lui Isus, fondatoarea congragațiilor Slujitoarele Iubirii Milostive şi Fii Iubirii Milostive.